Filip mi se pare, de felul lui, un tip extraordinar. Asa mititel cum il vedeti. Este chill, vesel, sociabil, de frumos nu mai zic 😛 Si chiar daca nu a fost intr-o forma foarte grozava in dimineata botezului sau, a rezistat pe cat putea sa reziste de bine un omulet asa de mic si de obosit. Si, odata ajuns acasa, a redevenit zambitor si calm. All was well 😀 In rest, m-am bucurat nespus sa ma reintalnesc cu una dintre mamele mele favorite, de la care aproape zilnic parca mai invat cate ceva; cu Ema cea cuceritoare de inimi (a mea, cel putin, am o slabiciune aparte pentru fetite “serioase”) si cu tatal lor, despre care nu pot sa spun decat ca pare mereu de un calm desavarsit. Parca pluteste in jurul lui sentimentul ca totul va fi OK. Nu stiu cum sunt ei “on an off day”, dar de cate ori i-am vazut, mie mi s-au parut o familie cu efect terapeutic de frumoasa 😀
Petrecerea a fost tare faina, imi pare sincer rau ca nu am prins mai mult din ea. Acasa, cu prieteni buni, cu zambete si voie buna, adulti relaxati si copii fericiti. Reteta garantata!!
