Nu mai fotografiasem un nou-nascut de asta-iarna. Si nici nu mi-am dat seama cat de mult mi-a lipsit, pana ce nu am tras primul cadru cu Tudor. Sedintele newborn au ceva aparte, ceva aproape tabu; e o gingasie speciala in aer, o dragoste aproape palpabila, o liniste si o serenitate aproape de sanctuar. Asta mai ales cand nou-nascutul doarme sau mananca, evident 😛 Dar il las pe Tudor sa povesteasca mai departe.
Dormeam si eu linistit. Ca orice omulet de 3 saptamani ce se respecta.
Nuuu, maaaaami, mai lasa-ma sa doooorm 😛
Acum daca tot m-am trezit, diaper time!! Si un pic de dragaleala cu mami. Apoi, parca-parca as manca ceva.
Dupa o masa copioasa, un alt ritual binecunoscut oricui a stat mai mult de 30 de minute in preajma unui nou-nascut 😀
Opaaaa. Stai, mami, ca nu mi-am luat desertul.
Bine, stau 3 minute la poza pentru voi. Apoi, am auzit ca vine tatiiiiiiii 😀
Pare-se ca ma indragesc tare mult mami si cu tati. Si eu pe ei. Dar, shhht, or sa o afle muuuult mai tarziu 😛
Am ramas iar doar cu mami. Numai bine, timp de inca putina dragaleala, apoi somn, ca prea mult am stat treaz. Ma bucur ca v-am cunoscut!!