Toti clientii si prietenii presupun ca Sofia si Radu au cele mai multe si cele mai misto poze. Adevarul este… nici nu stiu sa spun exact. E pe acolo si nu prea. Pe de o parte, ei sunt cei cu care imi permit sa experimentez mereu ceea ce imi doresc. Fie ca e vorba de o sedinta foto in natura sau de una in studio, ca e vorba da o locatie noua pe coclauri sau de un edit sau un concept nou. Pe de alta parte, fac asta mult, mult mai rar decat mi-as dori.
Dorinta cea mai mare a sufletului meu (mai mult sau mai putin ascunsa) ar fi sa pot documenta viata noastra de acasa in imagini memorabile. Sunt indragostita de ceea ce fac Michelle McKay sau Kyla Ewert, de exemplu. Nu am descoperit inca ce ma opreste sa fac asta la full potential. As putea sa nominaliez lipsa de timp si energie. Dar gandindu-ma mai bine, ajung la motive mai adanc ingropate, cum ar fi poate lipsa de structura interioara sau tendinte autodestructive. I will not go there now 🙂 Cert este ca, raportandu-ma la acest ideal si la pasii concreti pe care ii fac catre el, simt ca de fapt copiii mei nu au deloc cele mai multe si cele mai misto poze.
Acum, lasand deoparte ceea ce simt ca NU fac 😋 Am analizat situatia si am realizat ca anul trecut am reusit totusi sa ii scot destul de des la poze. Aproape o data pe luna am facut cate o mica iesire rezultata cu cel putin 2-3 imagini faine la final. Uneori a fost o sedinta foto in natura, alteori am testat un nou decor sau concept in studio.
Astazi imi propuneam sa va povestesc cum a decurs o sedinta foto in natura cu cei doi minunati. Fusesem la o programare la doctor, si planificasem ca dupa asta sa mergem sa cautam un camp pe undeva pe langa Bucuresti (primisem eu un hint) ca sa facem poze. Aveam la noi haine de schimb special cumparate pentru ocazie. Cautasem ghete maro pe OLX in ultimele 2 luni :)) de era sa vina iarna pana ce reuseam eu sa fac ce imi propusesem. Copiii erau entuziasmati initial – dupa un drum de o ora si jumatate din Dorobanti pana la Belciugatele pe coclauri le cam pierise. Dar era bine ca prindeam apusul si golden hour.
Sesiunea in sine a durat cam jumatate de ora. Daca nu pun in calcul schimbatul de haine, mancatul, negociatul, jucatul. Locatia nu era ce trebuie, mai cautam – am una pe lista, o cautam de indata ce se mai ridica din restrictii. Dar pertotal am reusit cateva imagini cu care m-am declarat multumita. Provocarea pentru mine este sa nu uit ca ocaziile astea trebuie sa fie amuzante si pentru ei. Sa ramana niste amintiri faine, sa fie ceva ce fac cu placere. Sa fie o activitate simpatica pe care o facem impreuna. Uneori reusesc 😋
Una peste alta, cred ca nicio ocazie de a face cateva imagini nu trebuie ratata. Cresc incredibil de repede. Mereu va fi lipsa de chef si de timp, momentul nu va fi niciodata perfect. Poate ca o data voi fi eu prea obosita, alteori ei. Dar momentele, ocaziile astea, asa imperfecte cum sunt, nu se mai intorc. Trebuie sa invat iau ce mi se ofera in momentul in care mi se ofera, pentru ca asta e viata mea, acum. Poate ca in 5 ani va fi mai bine, voi fi mai organizata, voi face imagini mai bune. Dar peste 5 ani copiii mei nu vor mai avea 5 si 7 ani. Prefer niste momente imperfect si incomplet surprinse, decat deloc 💛
Facebook: https://www.facebook.com/magda.constantin.photography/
Instagram: https://www.instagram.com/magdaconstantinphoto/
Pinterest: https://ro.pinterest.com/magdaconstantinfotograf/